



Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in care…
Mesterul vanduse toate jucariile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereastra. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copiii din aceasta casa.
Trei copii visau cu voce tare:
-Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
-Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa nici o data pentru el. Batranul stia ca nu mai avea nici o jucarie si tare ar vrea sa le daruiasca macar una. Dar ce minune! Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundului sacului . Si,astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a indeplinit.In drum spre casa , batranul gandea: ”As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecarui copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere”. Si acum mergand asa , pe ganduri , vazu in zapada un pui de caprioara care-l privea cu ochi tristi.
-Sarmana faptura , ce te doare?
Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana , batranul i-a legat rana si la ajutat sa se ridice .Atunci faptura aceea gingasa i-a a vorbit cu glas limpede ca de copil:
-Acum vad ca ai 0 inima buna. Dorinta ti se va indeplini.
Ca din pamant a aparut o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati .Si batranul s-a inaltat cu ei si slava cerului instelat, spre o lume de basme. Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie.N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intr-un tarziu , a simtit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu fereste luminate. O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi.Piticii erau harnici si indemanatici , gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug , caci, nu se stie cum, se imulteau mereu si nu se terminau niciodata . Iar batranul mester priceput ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii , mereu mai multe si mai frumoase,pentru fiecare copil din lume , jucaria pe care si-o doreste.
In seara de Ajun sosesc colindatorii, La fiecare casa , ei aduc vestea minunata, Nasterea Domnului si ureaza un an bun si imbelsugat.
Tarziu, cand noaptea se lasa , copiii se culcusesc in patucurile lor . In urechi le mai suna inca zvonul de colinde :”O ce veste minunata”…Apoi dorm si viseaza…..Dar oare vis sa fie???Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. Adoua zi , in dimineata de Craciun in jurul bradului impodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus numele Mos Craciun si asa a ramas pana astazi."


Toti il asteptam cu drag!